Recentele comentarii publice ale guvernatorului Bancii Nationale, referitoare la o serie de teme legate de politica monetara, nu au avut cum sa ocoleasca problema pensiilor. O problema ce a iscat, la nivel national, o aprinsa dezbatere cu implicatii nu numai economico-financiare, ci si politice. Asa ca afirmatiile guvernatorului BNR, in materie de pensii, au starnit la randul lor alte dezbateri. Unii analisti, pe buna dreptate, au socotit ca atat lumea financiara, cat si lumea politica asteptau sa auda opinia Bancii Nationale in chestiunea pensiilor. Altii, insa, au dat glas unei suspiciuni: aceea ca guvernatorul BNR da frau liber interesului sau pentru viata politica.
Sa judecam. Preocuparea guvernatorului BNR fata de pensionari, pensii si bani pentru pensii nu a fost nicidecum trezita de dezbaterea din aceasta vara. De mai multi ani, constant, a dat curs unor invitatii la mese rotunde pe aceasta tema, a formulat public puncte de vedere cu privire la pensiile private si la pensiile de asigurari sociale, si-a manifestat de mai multe ori ingrijorarea fata de schimbarea raportului pensionari-salariati, in sensul ca Romania a ajuns astazi sa aiba mai multi pensionari decat salariati.
E problema pensiilor treaba guvernatorului BNR? Are Banca Nationala raspunderi in aceasta materie? Raspunsul este categoric afirmativ. La ambele intrebari. Din 1990 incoace, an de an, banca centrala s-a aflat in avangarda reformelor macroeconomice. Iar din momentul in care, prin lege, a primit prerogative speciale cu privire la stabilitatea preturilor, i-a revenit si rolul principal in domolirea inflatiei, in transformarea inflatiei in dezinflatie. Or, politica monetara a BNR nu este facuta in vid; ea se face intr-o tara reala, intr-un timp real, in stransa corelatie cu politica fiscala; cu politica generala a castigurilor, fie ele rente, venituri din profit, salarii sau pen