Barack Obama a pierdut majoritatea în Camera Reprezentanţilor, raportul popularitate/neîncredere dă cu minus şi a suferit cea mai rapidă prăbuşire în sondaje a unui preşedinte, de pînă acum. Ca unul deosebit de iritat de obamanie la vremea respectivă, ar trebui să mă bucur. Dacă îmi amintesc şi că am ratat un doctorat pentru că unul dintre miliţienii minţii de la SNSPA a considerat că am o părere greşită despre Obama, ar trebui să exult. Adevărul este că e unul dintre cazurile acelea în care nu are nici un farmec să spui „v-am zis eu...“. Obamania a fost un exemplu de psihoză colectivă bazată pe prostie cu ştaif. Şi nu e nici o bucurie să ţi se confirme că cei mai mulţi indivizi din specia umană sînt pur şi simplu proşti, manipulabili şi labili la ego. Mai ales, nu e nici o bucurie să ţi se confirme că prostia ia forme cu atît mai acute cu cît oamenii sînt mai educaţi, mai informaţi şi mai tineri. Obamania nu a fost genul de prostie de masă „Dan Diaconescu – 20.000 de euro“. În cazul DD e genul de prostie hulpavă – acea prostie primordială, clară, uşor de înţeles: dacă e de luat, mă bag şi eu. Acest gen de prostie a făcut posibile Caritas, FNI şi criza economică globală. Obamania intră însă la altfel de prostie. Acea prostie cu ştaif, prizată de oamenii care gustă idei: dacă e de schimbat lumea peste noapte, mă bag şi eu. Acest gen de prostie a făcut posibile comunismul, nazismul, legionarismul şi cam toate „ismele“ criminale.

DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar cui îi pasă? Corecţii politici să stea liniştiţi la locurile lor, nu l-am făcut pe Obama criminal. Făceam doar nişte categorisiri ale prostiei umane. Prostia celor inteligenţi şi informaţi e mereu mai deprimantă decît pr