Momentul a venit mai repede decat fusese anticipat de analisti si opozanti.
Daca USL se despartise de Traian Basescu asta-vara prin cele 7,4 milioane de voturi impotriva la referendum, acum a venit randul PDL, nu partidul, ci copilul sau de suflet, sa-i fuga din batatura. Si nu e vorba de criza de crestere, ci de existenta: la alegerile locale din Slatina, portocaliii au avut pentru prima data revelatia sfarsitului in cifra 6%.
Constient ca nu mai dispune de un vehicul electoral care sa-i permita in continuare initierea si desfasurarea unor jocuri politice, pasiunea Domniei Sale, ajuns intr-un moment in care nu mai are ce pierde, a iesit la atac, asa cum o facea in perioada de glorie de la Primaria Bucurestilor. Caci nu altceva inseamna iesirea lunga si plicticoasa din emisiunea lui Robert Turcescu, acelasi care-i ridicase mingi dizgratioase in confruntarea finala cu Mircea Geoana la ultimele prezidentiale.
Sinceritate tardiva
N-as cadea in plasa celor ce s-au extaziat in fata sinceritatii prezidentiale, cat as retine, pentru prima data dupa debarcarea lui Petre Roman, reactiile, unele corecte, altele de-a dreptul intepate si furioase, ale greilor PDL la atacurile dlui Basescu impotriva actualului leadership al partidului.
Din pacate, presedintele n-a specificat de la bun inceput in ce calitate face respectivele critici, dojeni si chiar interventii in treburile interne ale PDL. O face in calitate de membru, de presedinte ori de sef de stat? Membru nu putea fi, iar presedintele nostru nu are dreptul sa se amestece in viata partidelor. Ceea ce l-a plasat din nou in afara cadrului constitutional.
Ce i-a deranjat pe greii PDL? Mai intai atacul la Blaga si la cei dimpreuna cu dansul, acuzati ca vor (urmeaza inevitabil procese de intentie - arma principala a sa si a sustinatorilor in situatii-limita) sa
