Cine n-ar dori să-şi poată schimba furnizorul de energie electrică cu un altul care să îi asigure un preţ mai redus şi un serviciu de calitate? Dreptul de a ne putea alege furnizorul de electricitate, de a negocia un preţ avantajos, aşa mici consumatori cum suntem fiecare dintre noi, este un deziderat spre care jinduim privind spre alte pieţe europene. Teoretic, piaţa de energie din România a ajuns la nivelul de a permite această opţiune pentru consumatorii casnici, odată cu

Cine n-ar dori să-şi poată schimba furnizorul de energie electrică cu un altul care să îi asigure un preţ mai redus şi un serviciu de calitate?

Dreptul de a ne putea alege furnizorul de electricitate, de a negocia un preţ avantajos, aşa mici consumatori cum suntem fiecare dintre noi, este un deziderat spre care jinduim privind spre alte pieţe europene. Teoretic, piaţa de energie din România a ajuns la nivelul de a permite această opţiune pentru consumatorii casnici, odată cu liberalizarea integrală de la 1 iulie 2007. Practic, însă, la aproape un an de la liberalizarea integrală a pieţei de electricitate, efectele acestui proces sunt departe de a se face simţite la nivelul consumatorilor casnici. În acest interval de timp, nici un consumator casnic nu şi-a schimbat furnizorul de electricitate prin manifestarea dreptului de eligibilitate (dreptul de a-şi alege furnizorul). Cauzele sunt multiple, pornind de la lipsa de informare a populaţiei şi până la insuficienta pregătire a pieţei – atât din punctul de vedere al cadrului de reglementare necesar funcţionării pieţei concurenţiale pe acest segment, cât şi al celui privind pregătirea tehnică a furnizorilor.

Însă problema de fond ce stopează, în acest moment, dezvoltarea unei pieţe cu amănuntul concurenţiale este legată de tarifele reglementate. „Preţurile reglementate pentru energia furniz