Zilele trecute, la Chişinău s-a petrecut un eveniment de-a dreptul istoric: după 200 de ani de surghiun, de umilinţă, de tratament discriminatoriu şi, uneori, chiar de interzicere a folosirii ei, limba română şi-a reintrat în drepturile sale legitime. Ea nu va mai fi numită ”limba noastră”, sau ”limba moldovenească”, de cei care au ascuns sub preş adevăratul ei nume. De azi înainte, ea nu va mai fi tratată ca o cenuşăreasă. Astfel, printr-o hotărâre a Curţii Constituţionale, limba de stat în Republica Moldova va fi Limba Română. Curtea Constituţională nu a putut face acelaşi lucru în timpul ultimei guvernări comuniste. Deocamdată, această hotărâre este scrisă pe hârtie, iar aplicarea ei este un lucru anevoios, atâta timp cât comuniştii au încă un partid puternic, care vrea să câştige puterea din nou, în condiţiile în care alianţa de la guvernare dă tot mai multe semnale de slăbiciune. Realităţile din teritoriu nu se pot schimba peste noapte. Altfel spus, limba română este încă în pericol. Dar, victoria e victorie. Ea ar putea fi apărată şi consolidată, în pofida unei minorităţi ruse de 6-7%, care are în mână pârghii importante ale statului. Această minoritate a fost şi este puternic sprijinită de Moscova, în mod constant. Majoritatea românilor basarabeni, cca 3,5 milioane, este sprijinită de Bucureşti, dar fără o strategie anume, cu sincope şi fără clarviziunea necesară. Cu puţin efort, ne putem reveni. Timp de doi ani şi ceva mi-a fost dat să trăiesc printre comuniştii basarabeni (www.vasilenanea.ro), printre cuvintele ”limbii moldoveneşti”, amestecate cu cele ruseşti. Uneori, pe stradă sau prin magazine, nu ştiai dacă te afli în Federaţia Rusă, sau pe un fost pământ românesc. În acest timp, şeful statului, Vladimir Voronin, afirma răspicat: ”Limba moldovenească e mama limbii române”. Tot el, atunci când pleca în străinătate, solicita tranlator de limbă moldoveneasc