În condițiile în care formația norvegiană a venit la București fără majoritatea titularilor, menajați pentru derby-ul intern cu Rosenborg de duminică, meciul Stelei cu Molde s-a desfășurat conform unui scenariu previzibil, de deja-vu. Invariabil, spre careul oaspeților, în nota de dominare a roș-albaștrilor, insistenți și dezinvolți cu precădere pe benzi. Așa a început partida, așa a continuat, așa s-a sfîrșit.

Dacă admiteți o banalitate, atunci golul a plutit în aer la poarta lui Soderberg încă din start. Din păcate, a și rămas acolo jumătate de oră, deși Latovlevici a trimis balonul în bară, iar Rocha, Szukala și Chipciu au ratat ocazii uriașe. A fost nevoie ca fundașul central Chiricheș să urce și, printr-o foarfecă superbă, să deschidă scorul în minutul 30 pentru ca 43.000 de spectatori să răsufle ușurați. Peste 120 de secunde, Rusescu a făcut 2-0, gol mai aproape de realitate și care a spulberat orice dubiu în privința învingătorului.

Molde nu arătase nimic în afara tinereții și a ambiției, după cum nu va arăta nici în repriza secundă. Cîteva zvîcniri timide în atac, lesne însă de intuit și de anihilat. Cu sacii în căruță, băieții lui Reghecampf au mai ridicat piciorul de pe accelerație, lejeritate care a sărit în ochi mai ales atunci cînd, prea sigur pe el, prea mulțumit de sine, Cr. Tănase a irosit un penalty. Dar n-a supărat nici această relaxare, cum nu va deranja nici suita de ratări a gazdelor din final, deoarece zarurile fuseseră aruncate.

Cîrcotașii vor zice că, avînd în față rezervele scandinavilor, steliștii au obținut o victorie scontată și, ca atare, lipsită de glorie, de strălucire. Corect, dar asta contează mai puțin, ori chiar nu contează, atîta vreme cît liderul Ligii 1 a confirmat aseară momentul fast prin care trece, parcursul favorabil.

Treaba lui Solsjkaer în ce fel a gîndit meciul de pe Arena Națională, putea să aduc