"Eşti bun, Măria ta! Eşti înţelept şi-ţi iubeşti mult neamul; cu aceste calităţi poţi stăpâni fără teamă şi o împărăţie". Acestea erau cuvintele pe care Elena Cuza le rostea soţului ei în seara în care acesta a fost ales ca Principe Domnitor.
Cameliile erau florile preferate de Elena Cuza, soţia lui Alexandru Ioan Cuza, care a păstrat tăcerea asupra vieţii sale particulare şi a modului său de a fi. Infidelităţile soţului ei nu au reuşit să-i şteargă respectul şi iubirea pe care le nutrea faţă de acesta. Viaţa alături de el n-a fost una de invidiat. Primind de mică o educaţie aleasă, după severele principii pedagogice ale vremii, sub supravegherea directă a mamei, Elena s-a dedicat total lui Alexandru Ioan Cuza, iertându-i firea nestatornică. N-a ezitat nici o clipă să-şi îndeplinească rolul de primă doamnă a ţării. "Elena Cuza era din fire econoamă şi cumpănită în cheltuielile ce le făcea pentru sine. Era o deprindere luată din casa părintească, unde crescuse cu multe greutăţi şi constrângeri, căci familia sa, deşi făcând parte din cele mai vechi familii boereşti din Moldova, nu fusese niciodată bogată ca să-şi poată îngădui risipa şi luxul de prisos", scrie Lucia Borş în cartea sa "Doamna Elena Cuza", apărută în 1936. Chiar dacă o lungă perioadă a locuit la Paris, alungată de Alexandru Ioan Cuza, care voia să rămână alături de Maria Obrenovici, iubita sa, la revenirea în ţară, Elena Cuza impresiona toată lumea cu schimbarea ei. "Toate Doamnele din înalta societate, invitate la marea recepţie, îşi pregăteau toaletele, una mai luxoasă decât alta; casele franceze de mode din Bucureşti nu mai pridideau cu primirea comenzilor, cari în astfel de ocazii, când timpul îngăduia, erau cerute direct din Paris. Doamnele mai aflaseră, în taină, că principesa aştepta un astfel de transport de rochii alese dela cele mai mari case de modă din capitala Fr