În urma apelului făcut de către Mişcarea Arădeană şi Pro-Urbe Arad - două organizaţii arădene dedicate promovării valorilor autentice ale oraşului – tot mai mulţi arădeni profund impresionaţi de povestea tulburătoare a marelui architect Ludovic Szántay s-au îndreptat în aceste zile pe cărările cimitirului Eternitatea spre mormântul lui.

Toţi au avut flori în mână.

„Simţim astăzi mai uşoară povara ignoranţei şi a culpabilei uitări pe care noi, comunitatea arădeană, le-am lăsat să se aştearnă peste numele arhitectului Ludovic Szántay vreme de 52 de ani. Ne-am dus să acoperim cu flori mormântul celui care a plăsmuit şi ridicat 72 dintre clădirile monumentale ale Aradului în semn de respect pentru opera sa desăvârşită şi în semn de iertare pentru suferinţele şi mizeria îndurate în ultimii ani ai vieţii. Gestul nostru a fost unul mărunt, dar unic pentru toţi anii care au trecut de la trecerea sa în nefiinţă - un gest făcut în semn de respect şi iertare, şi nu de recompensare. Fiincă ar fi o blasfemie să vorbim despre recompensarea lui Szantay pentru moştenirea inestimabilă dăruită Aradului. Pentru operele sale desăvârşite putem să ne exprimăm mulţumirea şi să ne răscumpărăm greşeala ignoranţei, doar prin a le transmite mai departe şi a-l păstra în amintire, cu reverenţă, pe cel care le-a creat”, spun reprezentanţii Mişcării Arădene.

Tot aceştia declară că: „Vom fi cu adevărat ispăşiţi în această privinţă, doar când numele său va figura printre numele Cetăţenilor de Onoare ai Aradului şi când un monument funerar îi va ridicat la loc de cinste în oraşul pe care l-a construit. Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Szantay!”.

Nici azi Ludovic Szántay nu are nici măcar un loc de veci propriu, familia Szántay fiind înmormântată într-un cavou comun cu altă familie (familia Nicolae, care a avut grijă de fiica arhitectului, Theresia Szántay, până la moartea