Avea 38 de ani când s-a pornit într-una dintre cele mai mari întreprinderi lingvistice şi teologice ale Ardealului, în veacul al XIX-lea, şi a avut nevoie de 10 ani ca să îşi vadă munca publicată. Samuil Micu Clain (sau Klein) a început să traducă Biblia în 1783, pe când era prefect de studii la Colegiul Sfânta Barbara din Viena şi, după unele surse, efortul lui a fost atât de intens încât în numai 2 ani a şi încheiat traducerea, folosindu-se, după cum mărturiseşte, de versiunea mai veche a Bibliei de la Bucureşti (1688) şi de o ediţie din 1709 a Septuagintei, a olandezului Lambert Franeker. A mai avut la îndemână una dintre cărţile care, în spiritul veacului al XVI-lea, fusese imaginată pentru a folosi teologilor de pe tot întinsul Europei creştine, respectiv o ediţie poliglotă a cărţii sfinte. Cu acest trei instrumente la îndemână, teologul ardelean, născut în 1745 la Sadu, lângă Sibiu, şi-a desăvârşit lucrarea, care avea să fie cunoscută mai apoi – după tipărirea ei, în cursul anilor 1793-1795 – drept Biblia de la Blaj, sau Biblia lui Clain, sau Biblia lui Bob (după numele episcopului Ioan Bob, care a sprijinit editarea ei).
Aducem în atenţie acest document esenţial al tipăriturilor româneşti - cea de a doua traducere în limba română a Sfintei Scripturi, în ediţie tipărită - pentru că astăzi, 13 mai, se împlinesc 207 ani de la trecerea în nefiinţă a autorului ei, corifeu al Şcolii Ardelene, ilustru teolog greco-catolic, istoric, filolog, lexicograf şi filosof iluminist. Născut în septembrie 1745, în familia Micu din Sadu, botezat cu numele de Maniu, el avea să absolvă gimnaziul din Blaj la nici 17 ani, fiind foarte curând primit în Ordinul Bazilian (al Sfântului Vasile), sub numele de Samuil (cel care va şi rămâne pentru posteritate). Şi-a continuat studiile la Seminaurl pentru călugări din Blaj, apoi la Colegiul “Pazmanian” din Viena, revenind, ca prof