Voci nu prea numeroase, dar influente, rostesc sentinte: rata de schimb leu-euro ucide exportul, fiindca moneda noastra ar fi supraevaluata, fapt ce ar face ca marfurile romanesti sa fie necompetitive pe piata externa.
Acesta e cantecul de sirena. O chemare stranie catre un euro scump, ce ar fi de dorit sa urce, sa tot urce. Numai in acest fel, spun avocatii fortarii cursului valutar, marfurile noastre ar deveni competitive in afara tarii, iar exportul romanesc ar creste vizibil. Au oare dreptate?
Cursul leu-euro il stabileste piata, tinand seama de realitatile din acest moment: cata valuta e ceruta, cata valuta e oferita la schimb, contra lei. Ambii indicatorii exprima realitatea de zi cu zi. Alti indicatori, cum ar fi deficitul balantei de plati, rata inflatiei, eficienta, productivitatea, PIB-ul si asa mai departe, exprima cauze ce produc efecte pe termen lung.
Din toti acesti factori se intrupeaza vantul ce sufla in panzele cursului valutar. Determinand atat directia de mers, cat si nivelul pana la care urca sau coboara. Sau momentul in care se produce o miscare sau alta. Daca decizia pietei ar fi convenabila tuturor jucatorilor, piata si-ar pierde unul dintre principalii factori de stimulare a eficientei: concurenta.
Cumparatorii si vanzatorii de valuta vor fi competitivi numai in masura in care sunt atenti la semnalele pietei, le interpreteaza corect si dezvolta un management performant.
Participantii la schimbul valutar au fie sansa de a se putea adapta deciziilor pietei sau chiar de a le influenta, fie nesansa de a pierde partida. Ar fi insa de subliniat, in acest sens, ca importatorii si exportatorii au in prea mica masura constiinta faptului ca ei sunt competitori pe piata si ca, prin actiunile lor, pot sa-i directioneze miscarile.
Tocmai din aceasta cauza, ori de cate ori nu le convine