Un Gigel care multumeste parintilor pentru „numele care mi l-au dat”, tocmai  se pregateste sa preia ministerul Culturii. Dupa 24 de ani de tranzitie, putem spune ca “nu e nici asa, nici alminteri, adica nici bine, nici rau”. De la scriitorul Andrei Plesu, titular al acestui minister in 1990, am ajuns la Gigel Stirbu, un popa convertit in om de afaceri si mare iubitor de limba romana, dupa cum s-a vazut chiar in momentul in care seful sau de partid de la PNL l-a anuntat cu mare pompa drept succesor al lui Daniel Barbu( Suzana Gadea a fost ultimul ministru al Culturii din epoca Ceausescu).

Noul ministru se va intelege foarte bine cu plagiatorul din fruntea guvernului, pentru ca una dintre propunerile legislative initiate de Gigel in actualul mandat este cea de modificare a legii privind drepturile de autor, si care prevede ca este permisa “includerea accidentala a unei lucrari sau a unui alt obiect protejat in alt material”. Care va sa zica, si parintele Stirbu are mare aplecare spre furt, chiar daca e accidental, pentru ca, nu-i asa, domnu` a dat, domnu` a luat. O alta dedicatie a USL-ului e nominalizarea lui Lucian Bolcas la CCR. Ce mai conteaza ca timp de ani si ani a fost goarna extremistilor de la Romania Mare, de parca minca maghiari pe piine in fiecare dimineata, ce mai conteaza ca a stat la dreapta lui Vadim Tudor si cind aude de Holocaust ii vine sa-l intrebe pe Dan Sova daca a auzit de cuvintul asta? A facut multe spume la gura pe la emisiunile Antenei 3 in vara trecut, deci merita si el la batrinete un post caldut de unde sa imparta dreptatea. Ce ne mai da USL-ul, prin vocea primului plagiator? Ne da invataminte despre cum nu e bine sa-si bage coada „agenturilii straine” in treburile natiei, despre cum sa ii certam pe americani si europeni ca intreaba despre statul de drept si asaltul penalilor asupra justitie, despre cum nu e bine sa-i superi pe