Profet al timpului său

Soljeniţîn. Un nume care a făcut înconjurul lumii. Un deţinut care a suferit persecuţii de tot felul, însă nu a cedat. Un om care a înfruntat şi a învins cancerul. Un matematician devenit celebru ca romancier şi istoric. Un scriitor care a avut curajul să denunţe ororile din lagărele comuniste sovietice. O conştiinţă mereu trează, angajată în slujba adevărului. Un profet al timpului său.

Născut aproape concomitent cu revoluţia bolşevică, trăitor al unui secol intrat sub tăvălugul roţii roşii şi martor la senectute al amurgului odioasei utopii comuniste, Soljeniţîn a înţeles de timpuriu că trebuie să se scuture de sentimentul păgubos al fricii, al inerţiei, al supunerii în faţa fatalităţii, şi că îi este dat, că nu poate altfel decât să mărturisească, să spună răspicat adevărul. A ştiut, precum toţi marii profeţi din vechime, că făcând aceasta se va expune torturilor şi persecuţiilor trupeşti, însă îşi va salva ceva mult mai de preţ: sufletul. Nu numai al său, ci al unui întreg popor.

Aleksandr Soljeniţîn s-a născut la 11 decembrie 1918, în plin război civil, în Kislovodsk, un orăşel din Caucazul de nord. Tatăl îi murise într-un accident de vânătoare cu şase luni înainte de venirea sa pe lume, o lume care se schimba la faţă din rău în mai rău pe măsură ce copilul creştea. Între 1938 şi 1941 urmează cursurile Facultăţii de Matematică şi Fizică a Universităţii din Rostov de pe Don, în acelaşi timp absolvind şi cursurile MIFLI, Institutul de Filosofie, Literatură şi Istorie din Moscova. În cel de-al Doilea Război Mondial a luptat în trupele de artilerie, primind distincţii pentru fapte de eroism şi ajungând la gradul de căpitan. Mărturisirea adevărului - o critică la adresa lui Stalin descoperită de KGB într-o scrisoare către un prieten - îl aruncă în lumea închisorilor şi a lagărelor sovietice, o lume aflată