• - Există vreun portret-robot al clientului de la Cărtureşti?
Nu cred. Ceea ce îi apropie este ataşamentul faţă de un anumit set de valori sau aspiraţii şi confortul unei „normalităţi”. Sigur, vin şi clienţi pe care nu te-ai aştepta sa-i vezi pe aici, dar în momentul în care o fac se comportă altfel decât pe stradă sau la televizor. Cred că mediul în care suntem poate potenţa comportamentele. Poate că mulţi dintre cei care se poartă altundeva într-un fel care nouă nu ne place se poartă aşa pentru că mediul le favorizează genul acela de comportament, le dă senzaţia că acela e firescul şi modelul de succes.
• - Când aţi asociat ideea de carte cu ceaiul?
De la început, dar nu aveam ceainărie în micul spaţiu din Quinet, unde ceaiul se vindea la plic pentru acasă. Mai făceam noi ceai din când în când, puneam ceainicul pe masă şi cine voia se putea servi. Eu am văzut prima dată la Viena un magazin cu foarte multe sortimente de ceai şi mi-am lăsat banii de buzunar acolo, dar am plecat cu o pasiune nouă, care apoi şi-a găsit un loc în Cărtureşti. În timp, multe dintre deciziile pe care le-am luat au fost intuitive, nu calculate. Şi ne place aşa. Empatizăm cu publicul, să spunem. Încercăm să ne dăm seama ce din ce ne place nouă ar bucura şi pe cei de lângă noi. Revenind la ceai, comparativ cu cafeaua de exemplu, te poate îmbia mai degrabă la relaxare, la meditaţie, la a sta împreună cu ceilalţi la taifas, iar diversitatea asta de nuanţe ale sale are legătură şi cu felul în care citeşti şi cu ce citeşti. Sunt momente în care vrei să citeşti o poezie sau o poveste, o carte serioasă, una profesională, una care să-ţi pună neuronii în mişcare, una care să te înveselească sau să te întristeze... La fel e şi la ceaiuri, descoperi şi savurezi nuanţe.
• - La o lectură care m-ar putea binedispune ce ceai mi-aţi recomanda?
Depinde de cart
