Un crah sau un big-bang care sa zguduie pietele pindeste dupa colt. Trebuie sa ne pregatim pentru ce e mai rau si nici macar nu stim cum am ajuns aici, pentru a putea intrevedea vreo iesire. Iar noi instrumente se inventeaza continuu, fiecare incercind sa profite de orice criza sau macar ingrijorare. Sistemul financiar international creat la Bretton Woods nu mai functioneaza. Prabusirea sa a inceput inca din 1971, odata cu celebrul anunt al presedintelui Richard Nixon, dupa care s-au succedat peste o suta de crize, ce par sa nu se mai termine. Speculatia financiara a devenit principala activitate in cadrul sistemului. Cuantumul cotidian al tranzactiilor de schimb pe pietele financiar-monetare ale lumii au crecut in ultimele decenii de mii de ori, ajungind echivalente valoric cu capitalul cumulat al primelor o suta de banci americane. Institutii cheie ale sistemului, cum sint Fondul Monetar International si Banca Mondiala, traverseaza o criza puternica. Spre pilda, dupa 2003, imprumuturile acordate de catre Fond s-au redus de la peste 70 de miliarde dolari pe an la mai putin de 20 de miliarde, ca urmare - in special - a dublarii in aceasta perioada a preturilor la petrol, gaze naturale, metale neferoase si alte resurse strategice, detinute de debitori traditionali ce s-au vazut deodata cu vistieria plina, renuntind la colaborarea cu Fondul. Cazul cel mai spectaculos in acest sens este Rusia, care si-a rambursat in timp record datoriile istorice, dar e departe de a fi si singurul. China, India, Brazilia, Chile, tarile OPEC s.a. rescriu practic harta geo-economica a lumii. In acest timp, deficitele americane se accentueaza, iar dolarul pierde teren in mod continuu. Numai fata de euro, moneda americana s-a depreciat in patru ani cu 28%. Astfel de elemente sint analizate in lucrarea lui Gerry J. Schinasi, Safeguarding Financial Stability: Theory and practice, FMI, New Yor