Se apropie alegerile: dacă nu cele pe care o ţară întreagă le aşteaptă, cel puţin cele locale, ceea ce înseamnă că soarta Capitalei este din nou în cumpănă. Dintre lozincile cu care sîntem îmbiaţi, una mi-a atras atenţia. „Noul Bucureşti“ este deviza cu care vor milita candidaţii PDL. E adevărat, e clar că iniţiativa privată nu poate fi ţinută în frîu. Citeam ieri într-o revistă austriacă despre sondajul care a găsit că, spre deosebire de elveţieni sau de finlandezi, a căror situaţie privilegiată o ştie oricine, cei mai nefericiţi europeni sînt românii. Aici, la noi, numai 10% dintre cei întrebaţi declară că sînt fericiţi. Hai să zicem că proporţia ar fi aceeaşi chiar la bucureşteni. Întrebarea este atunci dacă 90% reprezintă răspunsurile celor care sînt nefericiţi fiindcă n-au încă un Bucureşti nou, sau dacă, dimpotrivă, ei, marea majoritate, nu găsesc nici un motiv de fericire în năpustirea celor 10% spre noile cîştiguri pe care li le aduce transformarea oraşului. Vor dumnealor un Bucureşti nou? Foarte bine, să-l construiască la Pipera sau în Voluntari, că nu se supără nimeni. Ba mi se pare că, pentru locuinţele lor, au şi luat în stăpînire aceste zone. Dar pentru viitorul spaţiu de afaceri şi pentru a închiria altora apartamente se dă lupta în centru, pe care ofensiva îl va face de nerecunoscut.
DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulÎn această privinţă au apărut date noi, prin acel „Audit al dezvoltării urbane în Bucureşti 1990-2011“, al cărui conţinut l-am aflat din HotNews, deşi un document plătit din bani publici ar fi trebuit difuzat pe o cale oficială. Rezultatele acestei foarte serioase anchete n-au fost probabil pe placul autorităţii care o comandase, aşa că le cunoaştem prin „leakings“ (adică, pe româneşte, scurgeri). Ele justifică îngrijorarea cu care am urmărit şi pînă acum intensificarea agresiunilor
