Goliat, un nume de uriaș, pentru un proiect mic. Mic, mort și foarte costisitor.
Pe 13 februarie 2012, la 13 și 12 minute ora României, a fost lansat pe orbită terestră Goliat, primul satelit românesc – românesc, în măsura în care din componente şi kit-ul cumpărate "de afară" şi puse la un loc aici rezultă un satelit românesc.
De fapt, Goliat nu a fost un satelit în adevăratul sens al cuvântului. A fost un picosatelit comun – un cub cu latura de 10 centimetri și cântărind un kilogram, destinat să dea ocol planetei de câteva sute de ori, răstimp în care să emită semnale și date către stația de la sol, prelucrate în scop științific și (mai ales) educativ.
Lansarea Goliat a fost trâmbițată cu mare fast, însă o tăcere mormântală s-a așternut apoi, absolut justificat: misiunea Goliat a fost un eșec total. Picosatelitul a transmis, o dată, informații eronate referitoare la poziția sa și... atât.
Fiind, practic, un satelit-jucărie, și costurile trebuia să fie pe măsură. Costul unui picosatelit din categoria Cubesat, cum a fost și Goliat, pornesc de la circa 30.000 de euro și arareori sar de 100.000 de dolari. Însă, pe noi, distracția asta ne-a costat cel puțin 1,5 milioane lei - 330.000 de euro . Spunem „ne-a costat”, pentru că realizarea lui Goliat a fost finanțată de statul român – adică, din taxe și impozite. Spunem „cel puțin”, pentru că cei care au cheltuit banii evită să prezinte nota de plată finală; iar 1,5 milioane a fost doar bugetul inițial. Cei care au cheltuit banii sunt ROSA – Agenția Spațială Română, coordonatorul proiectului Goliat.
Teoretic, ROSA este o instituție de stat care se autofinanțează, însă, pentru Goliat, Agenția a cerut și a primit generoasa sumă de bani de la Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică – ANCS, aflată, până de curând, în subordinea Ministerului Educației (în Guvernul
