Un laitmotiv al alegerilor a fost observaţia că avem, în sfîrşit, o polarizare politică demnă de o ţară civilizată. Stînga de-o parte, dreapta de alta, unii la putere, alţii în opoziţie. Cu rîndul. Altfel zis, există speranţa că marile lupte se vor purta de-acum între PSD şi Alianţa D.A. Se poate vedea, însă, că, deocamdată, polarizarea nu e nici definită, nici echilibrată. Pînă la o emulare indigenă a tangoului conservatori-laburişti sau republicani-democraţi mai este. Partide precum UDMR sau PRM vor continua să arbitreze jocurile. În prezent (duminică 11 iulie, ora 10), nici PSD-ul şi nici Alianţa D.A. nu par capabile să-şi asigure majoritatea simplă, aşa că negocierile purtate pe la diverse vile, prin diverse palate, pe diverse culoare, vor rămîne la modă. Cu atît mai bine pentru comentatorii dornici să descifreze cu o clipă mai devreme cutare gest, cutare declaraţie! Energia cu care au venit candidaţii Alianţei D.A. e un semn bun. Întîi, pentru că schiţează o nouă generaţie politică, apoi pentru că a început să deşire urzeala endemicei corupţii din partidul-stat. Această ultimă sintagmă s-a lipit nemaipomenit de bine de gruparea lui Adrian Năstase. Presa a fost extrem de activă în a demonstra munţii de ilegalităţi, valurile de deturnări, nepotisme şi manipulări care au spoliat ţara în dispreţul suveran al cetăţeanului. Întrucît nu vreau să repet lucruri bine cunoscute, m-aş opri niţel asupra iluziei de stabilitate cu care defila PSD-ul. (Păcat că stofa nu a fost de calitate!) Partidul-stat s-a dovedit uimitor de fragil în acest început de vară. În principiu, n-ar fi trebuit ca grindina de la locale să-i provoace atîtea contuzii. La urma urmei, jocul politic cuprinde în mod esenţial ideea pierderilor strategice şi temporare. Numai că PSD-ul nu discută decît cu eternitatea pe masă! Întreg circul care ne-a fost oferit pe tavă săptămîna trecută (demisii, nerv