Ar fi o litotă să spunem că relațiile UE-Rusia sunt complexe. În Europa am avut așteptări nerealiste, din 1991 încoace. Mulți au așteptat ca această țară să se schimbe peste noapte. Dar nu a fost așa și evoluțiile din ultimii 20 de ani au fost imprevizibile și, cel puțin uneori, contradictorii. Tranziția de la comunism la o democrație desăvârșită cu o economie de piață s-a dovedit a fi dificilă.
Dificilă, pentru că e nevoie de mai mult decât o Constituție și privatizarea întreprinderilor. Înainte de toate, democrația este o stare de spirit, o cultură.
Deși trebuie să respectăm dificultățile pe care societatea rusă și politicienii ei le-au înfruntat în ultimii 20 de ani și trebuie să realizăm că tranziția rusă continuă, nu putem face compromisuri în ceea ce privește rezultatul final: statul de drept, competiția deschisă între partide politice mature și o societate civilă activă. În cele din urmă, numai un astfel de sistem poate garanta cu adevărat stabilitatea. În același timp, Europa ar trebui să înțeleagă că această evoluție nu poate fi impusă; ea trebuie să fie asumată chiar de către ruși. Ceea ce le putem oferi este know-how.
Trebuie să fim realiști în privința relațiilor noastre cu Rusia și a dezvoltării acestora în viitor. Bineînțeles, există un potențial enorm, dar în același timp UE exprimă preocupări foarte serioase. Preocupări, în primul rând, relative la deteriorarea climatului pentru dezvoltarea societății civile în Rusia. Legislația recent adoptată privind demonstrațiile, ONG-urile, defăimarea și reglementarea juridică a Internetului conțin dispoziții preocupante, care ar putea duce la o aplicare arbitrară. Ar trebui să le reamintim autorităților ruse că o societate modernă și prosperă trebuie să recunoască și să protejeze drepturile individuale și colective ale cetățenilor săi.
În al doilea rând, pare să