Ce spun diferitele părţi ale stângii? Că trebuie reafirmat principiul egalităţii, aflat în inima structurii republicane.

Un drept, o datorie, dar şi o plăcere. Cea de a exersa, contra oricărui discurs de resemnare, contra sentimentului că politica nu mai are legătura cu realitatea şi nici efecte asupra vieţilor noastre, contra ideii false că „puţin le pasă tuturor", plenitudinea puterii pe care o deţine fiecare cetăţean.

Să savurăm această plăcere serioasă a votului. Plăcere, la stânga, de a aduce cât mai sus scorul global al familiei sale politice. Plăcerea de a scrie, prin aceasta, primul act al unei alternanţe urgente şi indispensabile.

Întrucât, în ciuda unor mea culpa tardive şi a unor tentative disperate de a arăta „candidatul poporului" ca fiind o catastrofă, campania a demonstrat că dreapta nu va putea scăpa de bilanţul său. Şi nici ansamblului măsurilor luate, în aceşti ultimi cinci ani, pentru a face mai confortabilă, mai dulce şi mai liniştită viaţa celor bogaţi şi a rentierilor.

Faptele sunt încăpăţânate şi alegătorii par a avea memorie.Ei simt că acest interval de cinci ani care se termină va rămâne unul al injustiţiei sociale, ridicată la rang de principiu de guvernare şi de filosofie fără complexe.

Ce spun diferitele părţi ale stângii? Că trebuie reafirmat principiul egalităţii, aflat în inima structurii republicane. Că eforturile trebuie repartizate just, echitabil, chiar mai abitir în perioadă de criză economică. Că alte politici sunt nu numai posibile, dar necesare mai mult ca niciodată. Şi acum sunt la o lungime de buletin de vot. ;