Tenisul ne-a răsfăţat până să se ajungă la punctul culminant, atât la băieţi, cât şi la fete. Nu ştiu ce va fi făcut în finală Simona Halep, noul număr 11 mondial, ce ştiu este că tot de pe telefon voi fi cules informaţiile despre meciul cu Stosur, aşa cum am făcut şi sâmbătă, la semifinala cu Ana Ivanovic. Când am văzut 1-3 în decisiv, am fost cuprins de presimţiri rele. Nici prin minte nu mi-ar fi trecut că setul se va închide cu 6-3 pentru Simona, şi în cât timp? Vreo 15 minute! În astfel de clipe, televiziunile de sport, astea multe, îşi merită cu prisosinţă înjurăturile... Sportiva anului 2013, aici n-am nici o îndoială, ar fi meritat mai multă atenţie din partea lor.
La băieţi, am avut parte de o semifinală din alte vremuri, Djokovic vs. Federer. Elveţianul nu l-a împins chiar până la limită pe sârb, ca atunci, la US Open, dar tot a scos tot ce-i mai bun din adversarul său, dacă asta poate fi o consolare. Acum vă întreb pe dumneavoastră: de câte ori avem prilejul de a vedea două scurte, două loburi, o reluare printre picioare – toate acestea în cursul aceluiaşi punct?! Pentru că da, aşa s-a întâmplat. Păi atâtea execuţii poţi să nu vezi un meci întreg! La Federer, problema încrederii e vizibilă mai ales la serviciu. Procedeul acesta nu se uită, e probabil cel mai mult repetat de tenismani, dar altădată Roger se extrăgea din situaţii grele tocmai cu ajutorul serviciului. Acum, acesta este primul care îl părăseşte. În setul decisiv n-a servit nici un as, iar Nole a reuşit două break-uri exact în game-urile în care elveţianul a făcut câte o dublă greşeală. Vremea trece şi cu toţi ne dăm seama că, totuşi, acestea sunt meciurile în care Federer se mai poate impune în faţa lui Djokovic sau Nadal, nicidecum cele de 3 din 5 seturi de la turneele de Grand Slam. Păcat că tragerea la sorţi pentru Turneul Campionilor de la Londra i-a alăturat iarăşi pe cei doi,
