Femeia din Osica de Jos este asistent maternal de zece ani şi este mândră de gemenii pe care i-a crescut şi i-a educat de când aveau numai doi ani.

Au trecut zece ani de când i-a luat de la orfelinat pe Ştefan şi Andrei, doi băieţi de care s-a ataşat imediat şi pe care îi iubeşte ca şi când ar fi copiii săi. Şi-a dorit dintotdeauna un băiat, iar gemenii au adus bucurie în casa ei. „Nu mai aveam serviciu şi am fost să gătesc la nunta unei colege. Sunt bucătăreasă de meserie. Atunci am auzit că o cunoştinţă era asistent maternal şi m-am gândit că ar fi bine să iau şi eu doi copii în plasament. Am venit aici, la Direcţie, m-am interesat şi am făcut toate demersurile“, îşi aminteşte Paula.

Şi-a dorit de la început să ia în îngrijire doi băieţi, pentru că avea acasă două fiice. „Am scris în cerere că vreau băiat şi am avut noroc. M-au chemat să văd copiii cu o săptămână înainte să mi-i dea acasă şi am rămas cu gândul la ei. I-am lăsat în pătuţ, cu mâinile întinse înspre mine şi cu lacrimi în ochi. În fiecare seară adormeam cu gândul la ei, atât de dragi îmi erau. Abia aşteptam să îi iau acasă“, povesteşte femeia.

Avea atunci patru copii de crescut, dar nu s-a gândit niciun moment că nu se va descurca. „Băieţii au fost primiţi cu braţele deschise în familia noastră. Şi soţul şi fetele mele s-au ataşat foarte repede de ei. Când plecam undeva, fetele mele îi luau în braţe şi eram mândră ies pe stradă cu toţi patru. Nu mi-a fost niciodată greu să am grijă de toţi, pentru că îmi plac foarte mult copiii. Chiar dacă bieţii au fost mai năzdrăvani când au fost mici, m-am descurcat întotdeauna fără probleme“, spune Paula Branişte.

„Mi-au dat lacrimile de bucurie“

Gemenii lăsaţi în voia sorţii de părinţi au acum o familie iubitoare şi au parte de toată grija mamei adoptive. „Mi-am dorit ca în timpul liber să facă ceva care să le placă, ceva organiz