S-a spus de atâtea ori: Băsescu e imprevizibil. Nu se dezminte nici în cele mai delicate momente. Cine-şi închipuia că îi va aplica PDL-ului o palmă usturătoare tocmai în situaţia în care avea nevoie să i se întindă o mână de sprijin?
Ar fi fost o rercunoaştere pe deplin meritată. Pentru observatorul de bună credinţă, actuala echilibrare economică şi funcţional-instituţională este rodul măsurilor excepţionale adoptate cu deliberată răspundere într-o criză gravă de guvernul Boc, cu asumarea corespunzătoare a consecinţelor negative în plan politic de către PDL. Iată, partenerii de guvernare dădură bir cu fugiţii, de dragul oportunismului electoral, fiind în stare să-şi renege propria contribuţie.
Pentru mine este cât se poate de limpede: dacă ar fi învins moţiunea Udrea, totul era OK. O duşmănie ireductibilă faţă de Blaga, principalul său colaborator de odinioară, i-a căşunat încă o dată, izbucnirea mentalitară a comandantului de navă: supunere totală!
Indiscutabil, românii au obosit politic.
Preşedintele subliniază – şi bine face – menţinerea registrului astfel câştigat şi de către guvernele Ungureanu şi Ponta, dându-i celui din urmă un fel de notă de trecere chiar dacă se opunea la timpul său obstrucţionar măsurilor de reformă şi austeritate. Dar, parcă pregătit din vreme – deşi ne-a obişnuit cu deciziile sale spontane – lansează pe piaţă şi Mişcarea Populară, un soi de replică la PDL menită, potrivit programului, să joace nu numai rolul de mobilizare electorală a celor peste 50% inactivi dar, esenţial, să fie şi principala depozitară a dreptei sau centrul-dreptei politice. Iată-l, deci, intrat într-un tangou cu parteneri a căror paşi dansanţi, declarativ, nu dau unul după altul. Care i-o fi fiind raţiunea, unde crede că se poate ajunge?
Indiscutabil, românii au obosit politic. Cantitatea de vitriol aruncată în arena politică de peste do