Vom cinsti pe Sf. Apostol Andrei, apostolul românilor. Creştinismul românesc este de origine apostolică, iar statisticile arată că mai tot românul (98%) este creştin în România zilelor noastre. Pe hârtie totul arată divin. Dar în realitate...?!

În realitate, creştinii români de astăzi îşi duc viaţa între Cer şi pământ, fiecare după priceperea şi dragostea pe care o are. Ceea ce, în termeni practici, înseamnă tot atâtea situaţii, câte suflete sunt. Chiar şi în Biblie găsim minimum trei poziţionări sufleteşti: rece, fierbinte şi căldicel. Dacă primele două sunt foarte clare, a treia este problematică şi, din păcate, cred, caracteristică multora. Este o zonă de gri, unde lucrurile sunt în parte lămurite, în parte nu, iar îndoiala, nehotărârea şi slăbiciunile proprii devin stăpâni peste sufletele noastre, producând nelinişte şi dezamăgire. Ceea ce, să recunoaştem, generează şi starea actuală a societăţii româneşti. De sus până jos vom găsi haos, nemulţumire, frământare şi depresii.

Din fericire, există soluţii de redresare, doar să dorim aplicarea lor. De pildă, mi-aş dori ca toţi românii ce se simt creştini (şi oricine şi-ar dori) să poată urma Sf. Apostol Andrei în bărbăţie, dragoste şi înţelepciune. Viaţa lui, ca şi numele, sunt modele pentru fiecare dintre cei ce doresc desăvârşirea, mai ales pentru cei aproape 700.000 de purtători ai numelui (prilej cu care le urăm să-l poarte pe Sfânt cu dragoste şi demnitate în inimile lor, tot aşa cum şi el l-a purtat pe Hristos). Să spicuim câte ceva dintre virtuţile sale.

1. Preocuparea de cele spirituale. Iniţial, Sf. Andrei apare în Evanghelii ca ucenic al Sf. Ioan Botezătorul. Deşi se ocupa cu pescuitul, Andrei era preocupat şi de cele religioase. Mai concret, cum Sf. Ioan era cel care urma să arate lumii pe Mesia, alăturarea lui Andrei pare firească. Şi chiar aşa se va şi întâmpla: Andrei Îl va găsi pe Mes