Infecţia cu virusul Papilloma uman (HPV) este atestată ca fiind principalul factor de risc al leziunilor precanceroase şi al cancerului de col uterin, al doilea ca frecvenţă între afecţiunile maligne la femei. S-a demonstrat faptul că celulele din stadiile preinvazive şi invazive conţin genomul HPV oncogen, iar studiile epidemiologice au arătat existenţa unei asociaţii strânse între HPV şi cancerul cervical. Virusurile Papilloma umane sunt virusuri ADN (bicatenar) din familia Papillomaviridae, cu tropism pentru epitelii. S-au identificat mai mult de 100 de genotipuri, diferenţiate prin secvenţa genetică, înalt conservată, care codifică proteina capsidală L1. Majoritatea genotipurilor HPV infectează epiteliul cutanat, provocând apariţia verucilor vulgare. Aproximativ 40 de genotipuri infectează epiteliile mucoase, fiind grupate în funcţie de asocierea cu cancerul cervical. Infecţia cu genotipurile LR (low risk) sau neoncogene, precum tipurile 6 şi 11, produce leziunicervicale benigne, vegetaţii genitale sau papiloame laringiene. Genotipurile HR(high risk) sau oncogene sunt carcinogene, producând cancer cervical sau ano-genital. Tipurile HR caracterizate până în prezent (incluzând tipurile 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 73, 82) pot produce leziuni de tipul L-SIL, H-SIL, precursoare ale cancerului cervical sau ano-genital. Tipurile de HPV-HR sunt detectate în 99% din cancerele cervicale. HPV 16 este responsabil pentru aproximativ 50% din cancerele cervicale, iar HPV 16+18 sunt responsabile pentru 70% din acestea. Infecţia cu un genotip HPV-HR este considerată necesară, dar nu suficientă pentru apariţia cancerului cervical, deoarece la majoritatea femeilor infectate cu HPV nu se produce cancerul cervical. Infecţia cu un genotip HPV nu previne infecţia cu alt tip, astfel că infecţiile multiple sunt frecvente (5–30%). Se esti