Am auzit pentru prima data despre el de la mama, care nu a putut sa-mi spuna decat ca "....era ca nimeni altul". Ulterior am mai auzit mici franturi - vorbe, despre faima marelui artist, dar nici un sunet. Poate si de aceea, primul contact sonor, acum, in 2007 a fost o revelatie.
Asa cum aflam din excelenta prezentare din booklet-ul semnat de etnomuzicologul Gruia Stoia ce insoteste CD-ul editat de casa de discuri Electrecord si intitulat pur si simplu Fanica Luca, Iordache - Luca Stefan a vazut lumina zilei la Bucuresti la 5 aprilie 1894, intr-o familie in care s-au nascut paisprezece copii, din care in viata au mai ramas doar cinci. Baiatul flautistului si naistului lautar Iordache si-a urmat destinul talentului sau si astfel s-a scris istoria unuia dintre cei mai cunoscuti muzicieni romani ai anilor dintre cele doua razboaie mondiale si ai deceniilor ce au urmat pana in anii saizeci. Fauritor de istorie, intemeietor de scoala, redefinind rolul de lider, alaturi de vioara, al naiului in taraful traditional, Fanica Luca a primit suprema recunostere a meritelor sale in cele mai importante centre culturale ale lumii de atunci si de acum, fiind adulat de publicul si de critica din Paris, Londra sau New York. "Am gustat din gloria artistica si din cea mai frumoasa viata", declara artistul care, altminteri, a avut parte de o existenta plina de dramatice intorsaturi.
Albumul recent aparut reprezinta, prin cele nu mai putin de douazeci si patru de piese pe care le contine, o deosebit de valoroasa opera de restituire a unei arte inegalabile catre generatiile ultimilor treizeci de ani, care nu au avut sansa de a asculta frumusetea folclorului romanesc talmacit de Fanica Luca.
Este greu de descris in termeni obiectivi fiorul pe care il transmite aceasta muzica acum, intr-o epoca in care praful se asterne cu viteza orelor si a zilelor peste tot ceea ce
