Trecerea, la cele veşnice, a celui care a comandat, timp de 12 ani, forţele armate ale statelor socialiste membre ale Tratatului de la Varşovia constituie un prilej pentru a puncta reperele definitorii ale carierei sale, tipică pentru mărirea şi decăderea Uniunii Sovietice.

Anunţul privind decesul, pe 28 mai, după o îndelungă suferinţă, a mareşalului Viktor Kulikov, a fost făcut de Ministerul rus al Apărării.

Cei 91 de ani ai vieţii sale sunt marcaţi, iniţial, de participarea sa la ceea ce istoriografia sovietică de ieri şi cea rusă, de azi, numesc Marele Război pentru Apărarea Patriei.

Din 1971 până în 1977, a îndeplinit funcţia cheie de şef al Statului Major General al Forţelor Armate fiind şi prim-viceministru al apărării al URSS.

Iar între anii 1977-1989 a fost prim-viceministru al Apărării şi şef al forţelor armate ale statelor componente ale Tratatului de la Varşovia.

După moartea sa, în Rusia, mai trăiesc, din 41 de mareşali sovietici, doar doi: Dmitri Iazov, în etate de 88 de ani şi Vasili Petrov, în vârstă de 96 de ani, cum a ţinut să precizeze agenţia de presă Interfax.

Comparativ, în România mai trăieşte un singur mareşal, acesta fiind Regele Mihai.

Numirea sa în fruntea Statului Major General sovietic a survenit - remarcă jurnalişti occidentali - atunci când SUA părea a nu mai găsi o soluţie alternativă la războiul din Vietnam, iar Franţa, într-un exces de orgoliu naţional, pur şi simplu s-a retras din componenta militară a NATO.

Statul Major General al URSS este cel care a supervizat invadarea Cehoslovaciei, în anul 1968.

Atunci a surprins ingeniozitatea cu care au fost trimişi ca turişti, ofiţerii din statul major desemnat pentru această operaţiune, la un hotel, din Praga, de unde au coborât la recepţie, la ora stabilită, în uniforme şi cu armamentul individual din dotare, preluând comanda trupelor