Despre pozitionarea de partea lui Mircea Geoana in campanie (pana la arestarea lui Nicu Popa) si alte conotatii politice, am scris o multime pe presa.nu; remanierile din structura Realitatea-Catavencu nu ma mai intereseaza, in sine, de la un punct incolo nu le-am mai consemnat nici pe MediaPedia.ro, fiindca ma dureau degetele, scrie Iulian Comanescu pe Media lui Comanescu.
Cum stau lucrurile din punct de vedere profesional?
1. E bine sa te temi de Catavenci chiar si cand iti fac daruri. Sub obladuirea lui Sorin Vulpe, “Academia Catavencu” s-a transformat in trust, pentru ca acest trust sa treaca in mainile lui SOV in mai 2006. Adica, printre altele, lucruri ca “tabu”, “Investitii si profit”, “Le Monde Diplomatique”, Guerilla, cu privire la a caror evolutie trebuie ca la momentul respectiv SOV sa fi fost foarte optimist ca sa dea bani pe ele. Nu pot decat sa felicit Catavencii pentru momentul cand au predat cheile, mai ales ca “Academia Catavencu” pare a ramane in picioare si lucrurile s-ar putea deconta intr-o maniera favorabila pentru ei. Pare imoral? Sunt afaceri. Mai ales ca omul care considera, acum catava vreme, ca nu exista situatii win-win e chiar Sorin Ovidiu Vintu. De cand n-a mai aflat asta pe pielea lui?
2. Proiecte “in oglinda”, competitie pe segmente aglomerate. Managerii din grupul lui SOV vin din alte companii media si adesea au incercat sa puna pe picioare proiecte “in oglinda”: Dragos Stanca a facut “Business Standard” si “Money Express”, dupa ce avusese “Ziarul financiar” si “Business Magazin” la Publimedia, de unde plecase. “Cotidianul” a fost un alt cui batut in supraaglomerata piata a cotidienelor, chiar daca nu e ceva inventat la Vintu, dupa 2006. Romanii ar avea ceva de invatat de la grupurile media occidentale, care au inventat segmente noi, (glossy, ghiduri TV), atunci cand au intrat in Romania. Singurele motive pe