Eu nu prea am avut un vot sincer. Ce am ştampilat acolo, mă priveşte. Dar, tot timpul am spus unor prieteni, poate exaltaţi câteodată că voi proceda într-un fel. Nu am făcut întotdeauna cum am spus. M-am mai gândit noaptea şi m-am schimbat. Până la urmă asta nu prea interesează pe nimeni.
Dar ce o să declar, acum, va interesa. Voi face propagandă în clasă (se) pentru referendum ul care priveşte reducerea numărului de parlamentari la 300. Eu aşa cred. Ştiu bine că o ţară nu se poate conduce după votul popular, dacă "acesta" votează, de exemplu, anularea datoriilor, iertarea pedepselor şi toate cele asociate acestor cuvinte.
Dar dacă poporul crede într-un fel, cum că parlamentarii ar fi bine să fie mai puţini şi că la Bruxelles, există o cameră decizională, de care nu avem cum să nu ţinem cont? Atunci de ce să mai avem noi două? De ce să mai plimbăm nişte oameni(mă refer la parlamentari) prin Capitală? Ei vin aici decoraţi de electorat, aleşi. Asta pare , pentru unii, ca o gumă ce le-a şters totul.
Ei sunt parlamentari (am observat că Senatorii sunt mai ţanţoşi). Din punct de vedere material trăiesc oarecum liniştiţi. Majotitatea sunt în trecere. Sau la Bucureşti, sau la ei acasă. Oamenii din jurul lor cred că ei fac ceva dincolo. În Parlament nici nu poate fi vorba. În principiu, acolo toţi dorm când trebuie. Trec Legi de neînţeles. Pe la Parlament, ei, când vin, se interesează despre deconturi, fac jocuri cum este în orice colectiv.
Eu ştiu, în mare, aceste lucruri. Mi-e greu să accept, sau să mă şi bucur petru că lucrurile sunt aşa.. Din acest motiv declar că îi voi influenţa pe elevii mei să aibe o atitudine faţă de părinţii lor, care, poate, vor vota (sau nu) referendumul lui Băsescu.
De fapt, mă autodenunţ. Voi discuta cu elevii şi părinţii lor. Am să le spun, noi chiar suntem proşti, nu contăm, noi poporul nu mai avem acces la chiar nimi
