Povestea biatlonistei Irina Potîngă, cea mai valoroasă componentă a delegaţiei care a reprezentat România la Mica Olimpiadă de iarnă de la Liberec (Cehia) - locul 4 la sprint pe 6 km şi poziţia a 6-a la individual pe 10 km - începe de când era în burta mamei.
Încă de la plecarea din ţară spre Cehia, la Festivalul Olimpic al Tineretului European (FOTE), cele mai multe speranţe pentru o clasare pe podium se îndreptau spre biatlonista Irina Potîngă, nu întâmplător desemnată purtătoarea de drapel a delegaţiei noastre. Din păcate, tânăra sportivă a fost de două ori extrem de aproape de medalia de bronz, dar de fiecare dată a pierdut-o „la mustaţă". Înainte de proba favorită, cea de 6 km sprint, pe drumul spre pista de concurs Irina spunea că simte o durere enervantă de stomac, dar că nu vrea să o ia în seamă pentru că îşi doreşte să se claseze cât mai sus. Şi aşa a făcut. A „alergat" cât a putut de repede, a tras fără greşeală, dar alte trei concurente, două nemţoaice şi o norvegiancă, au fost mai bune decât ea în acea zi. Românca şi-a luat revanşa de moral în faţa celor trei în ultima confruntare. La ştafeta mixtă din care a făcut parte, Irina Potîngă le-a învins detaşat pe cele trei medaliate, dar victoria nu i-a adus mult doritul loc pe podium ci doar a ajutat echipa României, să încheie mai sus în clasament, pe locul 12.
Pe schiuri, înainte să vorbească
Chiar dacă nu a cucerit nici o medalie, faptul că o româncă a ajuns să se lupte de la egal la egal cu sportive din ţări cu tradiţie în sporturile de iarnă a atras atenţia specialiştilor. Mulţi s-au întrebat cine este această Irina Potîngă şi cum de a ajuns să ameninţe atât de tare podiumul Micii Olimpiade? Răspunsul l-am aflat chiar de la mama sportivei, Magdalena Potîngă, multiplă campioană naţională la schi fond şi biatlon, fostă componentă a echipei naţionale a României, cu care a ocupat locul 1