E greu să rezişti imaginilor cu rechini şi crocodili care par că râd în hohote, cu pittbuli pişicheri sau tigri bengalezi care o fac pe clovnii.

Lumea se umple de imagini care vor să contrazică evidenţa sau să salveze aparenţele, cu un pic de încurajare. Un mare fotograf şi suprarealist, Man Ray, a spus: zâmbiţi, dinţii voştri nu sunt făcuţi numai pentru a mânca sau pentru a muşca. Părea clar cui i se adresa, dar nu prea mai e aşa. De când povara cruzimii a fost preluată încetişor de omenire, toată specia carnivoră crapă de râs prin fotografii întâmplătoare sau prefabricate, ceea ce ne dovedeşte că, de fapt, toate animalele de pradă sunt nişte prefăcute şi nişte drăguţe, care au fost greşit înţelese sau comunicate atâta amar de vreme. Mai mult, nu ştiu dacă aţi observat, ştirile pozitive din buletinele de ştiri, adică ultimele, provin din lumea animalelor sau din rezervaţia inepuizabilă de nebuni sau excentrici ai planetei. Papagali care dansează, urşi Panda care strănută şi se sperie unii pe alţii, pisici care fac breakdance, pinguini care îl imită fără să ştie pe Michael Jackson, ăştia sunt speranţa noastră de mai bine, ei ne aduc o rază de speranţă pentru ziua de mâine, în care toţi vom fi obezi şi vom mânca dietetic privind dresuri de animale făcute tot de animale. Asta pare să fie acea urmă de normalitate după care tânjim cu toţii, pe care toată lumea o invocă din răsputeri pe stradă sau la TV.

O lume cu oameni aşezaţi - calmi şi mereu cu un zâmbet în colţul gurii, ca orice rechin de bună calitate - care se bucură şi fraternizează mai ales când văd un elefant jucând fotbal. Dacă văd oameni jucând fotbal se iau la bătaie, înjură ca nişte animale şi se îmbată ca porcii. Omenirea a ajuns la un asemenea grad de evoluţie în epoca zborurilor cosmice, încât îşi permite să-şi hrănească buna dispoziţie exclusiv cu cretini care se dau în stambă sin