Lucrul despre care aveam semnale s-a petrecut, iar Cristian Tudor Popescu si-a motivat deja demisia de la “Gandul”, telefonic, la Realitatea TV: aprecieri nu foarte pozitive ale lui Adrian Sarbu despre calitatea editoriala a ziarului, plus obiective de tiraj, audienta si trafic de internet pe care CTP nu le-a considerat posibile.
“Gandul” este un cotidian care a pierdut si tiraj, si bani, constant, de la lansarea in mai 2005 si pana in prezent. Totusi, Oana Dobre remarca tonul pe care Realitatea TV a consemnat stirea, dezolat, ca pe un necrolog si e logic sa te intrebi: cum de a facut prima stire a jurnalului celei mai populare televiziuni de stiri directorul ziarului aflat pe locul noua (sau cam pe-acolo) in topul tirajelor?
Probabil ca raspunsul va vine in minte imediat: CTP, cel care (nu) facea ca ziarele sa se vanda, nu e una si aceeasi persoana cu CTP, cel care aparea la televizor. Mai mult vedeta mediatica si editorialist decat facator de gazete - in sensul in care a fost Ion Cristoiu la inceputul anilor ‘90 - actualul presedinte al Clubului Roman de Presa a castigat ani la rand toate sondajele cu privire la cel mai bun jurnalist si este de departe gazetarul de presa scrisa (atata cat e de presa scrisa) cu cea mai mare notorietate din Romania. A avut mult mai multi fani si telespectatori decat cititori.
Nu ma numar printre admiratorii lui CTP, iar istoria presei va consemna probabil, laconic, modul cum acesta a parasit nava-amiral a presei romanesti si, mai apoi, crucisatorul, altfel decat se spune ca fac capitanii. Totusi, faptul ca CTP si-a recunoscut in fine esecul la “Gandul” nu e, cred, un mare motiv de bucurie. Ce ramane dupa el? Doi colegi de generatie, Sorin-Rosca Stanescu si Emil Hurezeanu, ultimii aflati in fruntea unor gazete cu tiraj auditat. Al doilea, in frunte mai mult in mod onorific.
Si un lung sir de reda
