Fiecare zi a Săptămînii Patimilor are o anumită semnificaţie, iar în fiecare seară oamenii se îngrijesc cu mersul la Denii, slujbe de o frumuseţe deosebită. Pildă-“Beţi dintru acesta toţi, acesta este sîngele Meu”...
Fiecare zi a Săptămînii Patimilor are o anumită semnificaţie, iar în fiecare seară oamenii se îngrijesc cu mersul la Denii, slujbe de o frumuseţe deosebită.
Drumul spre Sfînta Înviere trece prin a şaptea săptămînă din Postul Mare, numită şi Săptămîna Sfintelor Patimi şi are o semnificaţie specială în viaţa Bisericii şi a fiecărui credincios. Săptămîna Patimilor este punctul culminant al unor strădanii spirituale, începute în prima săptămînă a Postului Mare. Este săptămîna în care au loc cele mai importante evenimente din istoria mîntuirii, începînd cu ultimele învăţături trimise de Hristos ucenicilor Săi şi sfîrşind prin Jertfa de pe cruce. Astfel, enoriaşii se învrednicesc cu mersul la Denii, dar şi prin încercarea de a posti măcar în aceste zile. Cuvîntul “denie” vine de la slavonescul “vdenie” şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.
Rol. Luni este pomenit dreptul Iosif, fiul Patriarhului Iacob. Viaţa şi faptele acestuia sînt de mare însemnătate pentru oricine vrea să fie aproape de Dumnezeu. Curăţenia trupească şi sufletească a acestui tînăr, care a trăit cu mult înainte de Hristos, reprezintă un model pentru oricine aspiră la numele de creştin. Tot luni se pomeneşte şi o minune pe care a făcut-o Domnul Hristos, o minune spre înţelepţirea credincioşilor, pentru că negăsind smochine într-unul neroditor, l-a blestemat să se usuce. Marţi se pomenesc cele zece fecioare despre care Mîntuitorul Hristos a vorbit ucenicilor săi şi mulţimilor într-o pildă redată de Sfîntul evanghelist Matei. O pildă care ne atrage atenţia că trebuie să fim întotdeauna pregătiţi prin fapte bune pentru întîmpinarea Mirelui