Soferi meseriasi De maxi-taxi.
Aia de roiesc cu microbuzele in jurul Iasului sau chiar si prin Iasi, s-or fi gandit ca poate e nevoie sa apeleze la noi strategii de marketing pentru atragerea si fidelizarea clientilor, si cum se putea mai bine sa faca asta decat daca nu aratand cat de tari soferi sunt ei si cat de in siguranta si misto e pentru consumator sa calatoreasca apeland la serviciile lor. Cum am vazut eu ca se transpun in practica strategiile acestea de marketing ale soferilor de microbuze bazate pe formarea unei imagini solide de sofer numero uno in randul publicului-victima, pardon, tinta:
1. Un sofer adevarat de maxi-taxi trebuie sa arate a sofer adevarat, iar asta inseamna ca nu trebuie sa se arate foarte interesat de condusul carutei, nu da bine la pasageri. Un sofer adevarat e prea adevarat ca sa nu-si permita sa faca orice vrea muschiul lui in timp ce piloteaza hardughia, inclusiv sa fie manierat si plin de gesturi sarmante. De aceea, in special pe traseul 121, se practica sofatul in felul urmator, o mana in nas, la forat de minerale, cu cel putin 3 degete implicate in activitate, o mana pe geam la masurat forta curentilor de aer de pe ulite si o mana pe mobilul tinut la ureche. La care mobil se parleste cu mecanicul Gica Toba, comentand laudativ si cu nivelul decibelilor cat la un concert Tiesto, sa auda tot pasangeru`, ca "a trecut si ziua de azi fara sa am frane si tot n-am murit".
2. Un sofer adevarat de maxi-taxi conduce o masina adevarata de maxi-taxi. Iar o masina adevarata de maxi-taxi nu necesita prea mare efort din partea conducatorului auto in a fi ghidata spre destinatie. Iar soferul trebuie sa arate la pasangereni cat de adevarat e el si cat de adevarata e masina. De aceea jumate din traseu sta cu ochiul mai mult in Libertatea sau Atacul de pe bord decat la drum, iar cealalta jumate isi face freza cu gel in retrov
