Oameni de ştiinţă din Canada au descoperit, în urma unui studiu recent, că nevăzătorii dezvoltă un simţ anume pentru a se orienta în spaţiu, relatează BBC. Această percepţie aparte a mediului înconjurător este procesată în aceeaşi zonă din creier în care se procesează informaţia primită vizual, fiind vorba de ecouri.
Liliecii se ghidează noaptea, la vânătoare, după ecourile sunetelor din jur, iar delfinii folosesc acelaşi simţ pentru a "vedea" lumea. Studiul, publicat în revista PLOS One, arată că oamenii care nu pot să vadă procesează sunetele de tip ecou. Cercetătorii au observat că această percepţie activează aceeaşi parte din creier care este responsabilă cu procesarea informaţiei vizuale.
Studiul a fost făcut pe două persoane cu vârste de 43 şi respectiv 27 de ani. Persoana mai în vârstă şi-a pierdut vederea când avea un an şi trei luni, iar cea tânără când avea 13 ani. Ambii participanţi au ascultat ecouri prin căştile pe care le aveau în urechi şi la amândoi s-a activat, simultan, aceeaşi parte din creier unde, în mod normal, se procesează imaginile vizuale. "Studiul arată că părţile respective din creier joacă un rol important şi pentru persoanele nevăzătoare. Cei doi au folosit ecourile ca pe nişte imagini vizuale pentru a se ghida în spaţiu", explică doctorul Lore Thaler de la Universitatea Western Ontario, citat de BBC. Investigaţiile ştiinţifice în domeniu vor continua, pentru că testarea a doar două persoane nu reprezintă un suport experimental suficient de clar pentru a fi încheiate studiile.
Oameni de ştiinţă din Canada au descoperit, în urma unui studiu recent, că nevăzătorii dezvoltă un simţ anume pentru a se orienta în spaţiu, relatează BBC. Această percepţie aparte a mediului înconjurător este procesată în aceeaşi zonă din creier în care se procesează informaţia primită vizual, fiind vorba de ecouri.
Liliecii se ghidează no