În 1986, perioadă de maxime constrângeri în timpul regimului comunist, un tânăr de 24 de ani, din Bădăcin, l-a comemorat, împreună cu un grup de prieteni, pe Iuliu Maniu. Gestul său nu a rămas fără repercusiuni, astfel că Ioan Pop, căruia prietenii i-au zis „Poetul” pentru că a scris un imn dedicat lui Iuliu Maniu, a fost bătut de Miliţie şi urmărit sistematic de Securitate.

Are 49 de ani, dar nu-şi arată vârsta. Vorbeşte încet, rar şi uşor stânjenit. E pentru prima dată când rememorează în faţa unui jurnalist evenimentul care i-a schimbat viaţa şi l-a transformat din Ioan Pop în „Poetu”.

„În 1986 tocmai ieşisem din armată. Cu câteva zile înainte de 5 februarie (data la care a murit Iuliu Maniu), am adunat mai mulţi prieteni şi le-am propus să-l comemorăm pe Iuliu Maniu. Fiind din Bădăcin, la fel ca marele om politic, ni s-a părut un gest firesc. Nu ne era frică. Probabil că era vorba şi de inconştienţa specifică vârstei. Ştiam de la bătrâni că Iuliu Maniu nu a fost trădător de ţară, aşa cum îl prezentau comuniştii. Ştiam că avusese o influenţă covârşitoare în făurirea Marii Uniri, că a salvat Transilvania în 1944 şi că a murit ca un martir în închisorile comuniste”, îşi aminteşte Ioan Pop.

Comemorare clandestină

Deşi a chemat alături de el mai mult de 20 de tineri, doar 12 au venit în 5 februarie la marginea fostului conac al lui Iuliu Maniu. Casa în care s-a născut „Sfinxul de la Bădăcin” fusese transformată de comunişti în cămin pentru copii cu dizabilităţi, dar la marginea proprietăţii, mai rămăseseră mormintele rudelor lui Iuliu Maniu. Acolo s-au întâlnit tinerii din Bădăcin, conduşi de Ioan Pop. Au aprins câteva lumânări, au depus o coroană şi au ţinut scurte cuvântări. „Era într-o zi de joi, în jurul orei 18.00. Pe rând, am vorbit fiecare despre Iuliu Maniu, viaţa şi activitatea lui. La final, am cântat împreună un cântec ale cărui