Proverbele ar trebui să aibă şi instrucţiuni de folosinţă. În multele culegeri de proverbe şi zicale înţelepte româneşti, clasificările nu ţin seamă de stările sociale care le-au generat. Proverbele săracilor sunt amestecate, din raţiuni tematice, cu acelea ale bogaţilor. Şi la fel ca în munca de detectiv, trebuie să te întrebi citindu-le cărei categorii sociale îi pică bine înţelepciunea lor.
Numai că nu se oboseşte nimeni să desluşească înţelesurile, cu valoare de concluzii şi de îndreptare pentru viaţă, ale celor mai circulate proverbe. Am citit de curând memoriile unui gestionar din fostul comerţ de stat, un om fără carte, dar având şcoala unui anume tip de viaţă. Viaţa oamenilor care se descurcă. Ca să te descurci, trebuie să te naşti încurcat. Pentru cele două etape ale existenţei sale, cea de încurcat şi aceea de descurcăreţ, autorul memoriilor are în stoc, ca orice gestionar, şi nişte proverbe ajutătoare, care ar fi să-i confirme judecăţile şi faptele. Fostul gestionar şi-a dat seama că fiecărui proverb îi corespunde un contra-proverb, aşa cum în chimie fiecare acid are o bază. La un moment dat spune: "Vorba aceea, fă-te frate cu dracu' până treci puntea". La câteva pagini mai încolo îşi sprijină provestirea pe un contraproverb din nobilime: "Ai grijă cu cine te însoţeşti ca să nu te murdăreşti". Volumul e presărat astfel pe toate paginile cu "înţepături" din universul bine definit al coţcarilor care au făcut avere vânzând alimente pe sub mână şi şi-au ţinut slujba servind ciocoimea comunistă din Miliţie, Securitate şi partid.
Omul zice la tot pasul "vorba ceea", ca şi cum zicalele sale profesionale ar fi general valabile.
Există, prin urmare, şi proverbe strict profesionale, dar cu o bătaie mai largă, fiindcă profesiile sunt şi ele aparţinătoare unor clase. Pe lângă clasa muncitoare, ţărănimea săracă şi intelectualitatea prog
