Guvernatorul bancii centrale a Irlandei Patrick Honohan a anuntat acum cateva ore ca se asteapta ca guvernul tarii sa ceara oficial ajutor financiar de zeci de milarde de euro de la Uniunea Europeana si Fondul Monetar International. Dl Honohan a anuntat pana si o dobanda in jur de 5% pentru aceste imprumuturi de urgenta ceea ce reprezinta un nivel mai mic cu aproape 3% decat pretul pe care l-ar cere piata. Singurele detalii ramase necunoscute sunt suma exacta precum si manualul de instructiuni. Capitularea relativ rapida a Irlandei nu a surprins pe nimeni si a stabilizat atat marja de risc a tarii cat si rata de schimb a euro fata de principalele monede ale lumii.

Cum s-a ajuns aici?

Falimentul de facto al Irlandei, al doilea din UE dupa cel al Greciei, a fost cauzat de doua motive principale: decizia fatidica a guvernului din Mai 2009 de a salva toate bancile irlandeze prin garantarea in masa a pasivelor precum si asteptarile de pierderi similare in urmatorii ani in sistemul de imprumuturi ipotecare. Pierderile bancare care au urmat garantiei au fost semnificativ mai mari decat estimarile initiale, posibil si din cauza ascunderii de informatii importante de catre banci la vremea respectiva, si guvernul a luat decizia politica de a le acoperi in intregime. Criticii acestei decizii au argumentat ca o solutie mai buna ar fi fost restructurarea acestor datorii prin convertirea partiala sau totala in actiuni. In cazul deja notoriu al Anglo Irish Bank, care este responsabila pentru o gaura de 35 miliarde de euro adica jumate din pierderile intregului sistem, aceiasi critici argumenteaza ca o lichidare rapida ar fi fost mai avantajoasa. Poate ca Irlanda ar fi reusit in extremis sa absoarba aceste pierderi (echivalente cu aproape 50% din PNB!) dar criza ipotecara, tinuta inca artificial sub control prin politici de pasuire si dobanzi mici, va cauza pierderi d