Şi-a cântărit decizia de a veni la Oltchim aproape jumătate de an, dar recunoaşte că nu ar schimba cu nimic transferul la echipa din România, alături de care vrea să câştige Liga Campionilor

Deşi este considerată a fi cea mai bună handbalistă din lume, Bulatovic nu vrea să rămână în lumea sportului după retragere: "Nu mi-ar plăcea să fiu antrenoare, nu cred că m-aş descurca"

Îmbrăcată în echipament sportiv, Katarina zâmbeşte la vederea reporterilor ProSport. A câştigat de două ori Liga Campionilor, la Jocurile Olimpice de la Londra a obţinut medalia de argint cu naţionala Muntenegrului şi a venit la Oltchim plină de speranţa că va adăuga în palmaresul ei cel puţin încă un trofeu. E văzută de mulţi cea mai bună handbalistă din lume a momentului, însă preferă să rămână modestă şi să nu se lase dusă de val: "Poate sunt, poate nu sunt. Vreau să-mi fac treaba cum trebuie aici".

De ce Oltchim? De ce nu altă echipă?

Vreme de aproape şase luni m-am întrebat şi eu acelaşi lucru. Iar şi iar. Presa din România m-a transferat cu mult timp înainte ca eu să-mi pun semnătura pe vreun contract. Ştiu că mult timp nu făceam decât să mă uit pe hârtii, să le pun într-o parte şi să plec la antrenamente sau la vreun meci. Am repetat mişcarea de sute de ori. Am ales până la urmă să vin la Oltchim pentru că aveam nevoie de o schimbare. Urăsc rutina, nu-mi place să mă întreb: "Cum ar fi fost dacă... ?". Iar echipa de aici îmi oferea şansa de a schimba ceva, dar la un nivel ridicat.

Să înţelegem că atunci când iei o decizie importantă nu acţionezi din instinct. O analizezi iar şi iar...

Da, să îţi spun şi de ce. Dacă ar fi să îţi urmezi instinctul şi să semnezi un contract bazându-te doar pe ceea ce simţi, vreme de un an de zile vei suporta consecinţele unui impuls. Nu o zi, nu două. 365! Nu ai face decât să te învinovăţeş