Ce se întamplă atunci când toată inteligenţa şi determinarea unui om sunt investite obsesiv în a încheia niște tranzacții care nu se întâmplă.
Pe Sergiu Lisnic l-am întâlnit prima dată în toamna lui 2010. E un tip de statură medie, slab şi cu o energie aparte, de hibrid între corporatist şi antreprenor. În primăvara lui 2009, la doar câteva luni de la declanşarea crizei economice internaţionale, Lisnic decidea să plece din firma de consultanţă Deloitte. Lucra în departamentul de corporate finance şi pleca din Deloitte alături de unul dintre oamenii care au pus bazele procedurilor de M&A (fuziuni și achiziții) în România, belgianul Guy Verduystert. La acea vreme, acesta era directorul departamentului de corporate finance al firmei din Big Four. Plecau amândoi şi îşi fondau propria firmă de consultanţă financiară, The Counsel. Obiectivul lor: să facă tranzacţii.
The Counsel e iniţiativa amândurora. Dar firma înseamnă lucruri diferite pentru amândoi: Guy face M&A din pasiune. Din nevoia de adrenalină. Nu mai are nimic de demonstrat şi nimic de adunat - nu o face pentru bani şi nici pentru renume. O face de dragul jocului. Dar pentru Lisnic nu e joc. El încă are să-şi demonstreze lucruri. Si încă are nevoie de bani. Pentru el, tranzacţiile nu sunt doar adrenalină. Sunt ca aerul şi apa. Pentru Lisnic, mai mult decât pentru Guy, seceta de azi e grea. Când a ales calea antreprenoriatului s-a gândit că poate rezista şase luni fără încasări.
Spune că aşa se măsoară bogaţia - în timp: cât rezişti fără să încasezi nimic. Şi acum nu se simte foarte bogat. Îmbrăcat în costum, Lisnic arată exact ca un om care face tranzacţii; îmbrăcat în blugi, arată ca oricare student obişnuit. E unul dintre oamenii aceia care par timizi, dar vorbesc mult şi foarte repede. Îţi vorbeşte în câteva minute despre deal-urile mari din piaţa locală, unele încheiate, altele prăbuşite din