- Chicago International Film Festival, 6-20 octombrie - * Pentru că e singurul festival care beneficiază de serviciile unuia dintre cei mai celebri fotografi de portret, Victor Skrebinski. Skrebinski e autorul acelor ipostaze icon-ice în alb-negru în care le-am văzut, de-a lungul anilor, pe Bette Davis (aproape acoperită de o draperie de clar-obscur care nu evidenţiază decît privirea străpungătoare a actriţei şi haloul ei legendar de fum de ţigară), Vanessa Redgrave (goală, cu mîinile încrucişate peste sîni) şi Truman Capote. An de an, cele mai interesante feţe care se perindă în festival - că-s actori, critici de film, membri în juriu sau regizori - trec prin studioul foto al lui Skrebinski. Dintre cei mai recenţi, Tomas Lemarquis, din filmul islandez Noi albinoi, terifiant în nuditatea lui extraterestră. * Pentru că, vorbind de nuditate, e un soi de Kinsey al festivalurilor de film - iar asta într-o ţară aflată în veşnic război cu Sexul. CIFF-ul s-a autopromovat aproape sinucigaş prin postere provocatoare, fotografiate de acelaşi Skrebinski, cu nuduri sculpturale plesnind de atitudine şi senzualitate, acoperite doar în locurile neesenţiale cu tricouri rupte şi umede inscripţionate cu logo-ul festivalului. * Pentru că e cel mai vechi festival din America de Nord şi a reuşit să se menţină pînă azi fără snobăraie, fără a aglomera vedete de serie A pe covorul roşu şi fără filme comerciale în selecţie. Vedetele care totuşi descind aici îşi lasă aerele la intrare, iar dacă strîngerea de mînă pe care legenda blaxploitation-ului, regizorul de culoare Melvin Van Peebles, ţi-o administrează din senin nu vă impresionează din cale-afară, poate că sînteţi mai sensibili la proximitatea lui Spike Jonze şi a lui Claire Danes la petrecerea - completată cu o partidă relaxată de bowling - de după premiera cu filmul ei, Shopgirl. * Pentru că unul dintre membrii juriului mare a fost Ri