La Teatrul Mic a avut loc premiera spectacolului “Furtuna” de Shakespeare, în regia Cătălinei Buzoianu.

În tandem scenic cu scenograful Dragoş Buhagiar s-a născut o “insulă” cu trăsnete şi fulgere, cu vânturi, furtuni, pe care marele dramaturg le-a sugerat în frumoasa piesă pe fondul nelimitat al aspectelor stilistice.

Ca şi alte montări gândite cu foarte multă ingeniozitate de marea şi sensibila creatoare Cătălina Buzoianu, “Furtuna” captivează prin înfăţişare şi conţinut. Ideea de a aborda această piesă i-a venit atunci când lucra la “Odiseea” – aventura sa teatrală cu un grup de artişti, călătorind cu vaporul, din port în port, de-a lungul Mediteranei. Aşa cum ne-a mărturisit regizoarea, atunci, pe coclauri marine, având experienţe groaznice, ea a avut o revelaţie. S-a gândit că acţiunea piesei “Furtuna” a lui Shakespeare se petrece pe una dintre insulele eoliene, între Italia şi Tunisia. I-a rămas imaginea de pe “insula vânturilor, a furtunilor” dintr-o zonă cu sol vulcanic, exploziv. I-a rămas imaginea vulcanilor fumegând. A păstrat această imagine până în momentul începerii spectacolului la Teatrul Mic. “Asta a fost o dimensiune, căci eram şocată de ce se întâmpla pe cele trei continente care înconjoară Mediterana. Şi acum se întâmplă la fel, chiar mai mult. A fost primul impuls”, spune Cătălina Buzoianu. Adică, dimensiunea actualităţii născute din dimensiunea clasică a textului.

ÎNTRE POLITIC ŞI METAFORĂ

Tenta politică pe care o dă montării vine ca urmare a faptului că a fost şocată de “întâmplările” de pe continentele ce înconjoară Mediterana, care au loc în continuare. A făcut legătura cu Shakespeare. A arătat această actualitate, dar şi dimensiunea majoră a textului, în care Shakespeare “meditează asupra vieţii şi morţii, dar şi asupra morţii de dincolo de moarte”, fiind influenţat de filosofiile orientale.