Invalidarea referendumului privind alegerea prin vot direct a preşedintelui torpilează şansele europene ale Republicii Moldova, ameninţă funcţionarea democratică a ţării şi consolidează poziţia comuniştilor. Ceea ce trebuia să fie o victorie de parcurs s-a dovedit un dezastru pentru partidele din Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), alternativa democratică la Partidul Comuniştilor al lui Vladimir Voronin, care formează o majoritate fragilă în Parlament. Rata de participare este în jur de 30% conform rezultatelor preliminare comunicate de Comisia Electorală Centrală, faţă de minimum 33%, cât reprezintă pragul de validare, şi este puţin probabil ca până mâine, când se vor comunica rezultatele finale, aceasta să se schimbe. Un nou referendum pe această temă nu poate fi organizat decât peste doi ani.

Miza referendumului nu a fost niciodată votul „pentru'' sau „contra'' - 87,8% s-au pronunţat în favoarea votului direct, ci prezenţa la urne, în condiţiile în care co­mu­niştii şi celelalte formaţiuni promoscovite au cerut boicotarea scrutinului. Comuniştii şi‑au bazat campania de boicotare pe sentimentele antiromâneşti, motivând că modificarea pragului de validare al unui referendum de la trei cincimi la o treime din nu­mărul de alegători deschide calea unei uniri forţate cu România validate de votul a numai 17% din populaţia cu drept de vot. Cele patru partide ale AIE nu au dorit sau nu au ştiut să contracareze această tactică a comuniştilor, ast­fel încât unele au făcut campanie de formă pentru referendum, iar celelalte au făcut‑o neconvingător. Premierul Vlad Filat a dat vina în primul rând pe boicotul comuniştilor, dar lipsa de coordonare între membrii AIE şi conflictele permanente dintre ei din ultima vreme i-au ţinut pe alegători acasă.

Eşecul referendumului fragili­zează poziţia AIE, cu atât mai mult cu cât se menţine la putere pe temeiuri legale