Parlamentul beneficiaza de 12% din increderea populatiei, aceeasi care vrea in proportie de 80% introducerea votului uninominal. Vina pentru aceasta situatie este colectiva, oricat s-ar revolta, apara si protesta politicienii.

Imaginea dezastruoasa a clasei politice nu se datoreaza doar cunoscutelor figuri turbulente sau somnolente, doar lipsei de inhibitie in a-si mari trimestrial stipendiile, inversunarii de care da dovada cand e vorba de controlul averilor si flexibilitatii in negocierea transpartinica a afacerilor.

Nu doar mitocania unora si demagogia tuturor, nu doar tupeismul catorva ce tine loc de elementara instructie si buna crestere, nu doar degajarea in minciuna au dus la decredibilizarea clasei politice, ci faptul ca ei par un corp unitar. Ca functioneaza pe principiul "o mana spala pe alta".

Faptul ca in Parlament ajung tot felul de indivizi (nu dau nume pentru ca nu am suficient spatiu si mi-ar fi greu sa fac o ierarhie), pe care multi oameni decenti nu i-ar aseza la propria masa, poate fi pana la un punct firesc intr-o democratie atat de atipica asa cum este a noastra, problema e ca ei nu sunt rejectati, penalizati de ceilalti.

Adica de cei care se simt jigniti de generalizari gen "clasa politica", care vocifereaza cu aplomb in apararea propriei "onorabilitati".

Unde erau ei cand CVT huiduia cu ochii iesiti din orbite si apara cu bocancii comunismul? De ce tolereaza nepotele clandestine, vot la doua maini sau cu patru bile, de ce nu se revolta la auzul tonelor de prostii debitate de "coledzi", de ce tac la obraznicii si coruptie dovedita? De ce nu-i scoala din somn pe nesimtiti? De ce nu le cer sa citeasca legile, ca sa stie ce voteaza?

De ce nu boicoteaza Parlamentul? De ce, daca sunt cinstea, moralitatea si buna-credinta intruchipate, nu-si dau demisia in semn de protest? Nefacand