Ultimii ani de comunism au fost cumpliţi pentru responsabilii cu divertismentul din Televiziunea Română. Dan Mihăescu, unul din "veteranii" comicului de televiziune, îşi aminteşte de un vicepreşedinte al instituţiei care i-a spus, textual: "nu mai avem nevoie de umorişti". În fapt, avea şi dreptate tovarăşul, spune Mihăescu: ce loc de varietăţi mai poate fi într-un program de doar două ore zilnic?
Se întâmpla cu doar un an înainte de Revoluţie. Oamenii de la Varietăţi nu prea au avut de ales şi au luat în serios avertismentul de a-şi căuta de lucru în altă parte. O parte au plecat la teatre din provincie, alţii au fugit din ţară, alţii au stat pur şi simplu acasă.
Şi în '89, ca şi în anii precedenţi, pregătirea programului de Revelion a început din vară. Tudor Vornicu făcuse obiceiul de a-i lua pe cei care formau echipa de realizatori ai programului dintre nopţi, printre care se numărau Dan Mihăescu, Titus Muntean, Grigore Popp etc., la mare, unde puneau cap la cap un sumar provizoriu de emisie.
Cele cinci-şase luni de muncă până în iarnă erau necesare, mai ales că sistemul impunea ca toate momentele să fie anunţate, aprobate, filmate, montate şi vizionate şi iar aprobate din timp. Numai că evenimentele au arătat că nu oricine se scoală de dimineaţă ajunge neapărat şi departe: Revelionul pregătit cu o jumătate de an înainte nu a mai ajuns să fie difuzat niciodată.
"Desfăşurătorul propus era bătut la o maşină specială, care imprima litere mai mari decât la maşinile de scris obişnuite, de o dactilografă specială şi era trimis la Comitetul Central. Propunerea de scenariu era în funcţie de cine era şeful serviciului de presă. Dacă ăla era mai grijuliu de fel, ne cerea din timp sumarul. Nu era scenariul propriu-zis, ci un fel de sinopsis, în care noi spuneam «vor fi prezenţi artişti amatori şi fruntaşii...,