Domnul Marius Vasileanu, care a scris texte admirabile pe alte diferite subiecte, scrie acum şi despre noua lege referitoare la parteneriatul Stat- Culte (va fi mai degrabă un parteneriat Stat- Biserica Ortodoxă, dar asta este altă problemă) în domeniul serviciilor sociale. E bine că scrie, numai că nu toţi ne pricepem la absolut toate lucrurile şi, dacă nu ne pricepem, încercăm să ne facem temele ca să vedem despre ce este vorba.
Semnalez cîteva probleme care rezultă din articolul pe care l-am citit AICI:
1. În primul rînd, discuţiile şi criticile asupra acestei legi nu au venit în principal sau numai din partea activiştilor de stînga şi din partea ateilor sau a fundamentaliştilor-talibaniortodocşi, aşa cum pare a se sugera în articol. Şi chiar dacă ar fi fost aşa. Mi se pare absolut legitim ca aceştia, cetăţeni ai Statului Român, cu drepturi egale ca mine sau alţii, să nu fie siliţi indirect să participe la acţiunile de binefacere în care sînt angajate biserici pe care nu le respectă, sînt siliţi să facă acte pe care dînşii le-ar face defel, sau le-ar împlini altfel şi în altfel de parteneriate.
Presupun că şi cel mai acid ateu ar ajuta un copil al străzii pe cont propriu sau printr-o organizaţie atee sau un ong neutru din punct de vedere religios. De ce nu? Insinuarea domnului Vasileanu mi se pare periculoasă: proiectul este bun în principiu pentru că “ateii şi comuniştii” îl resping?
Citez:
Mai întâi pot fi identificate câteva grupări contestatare ale legii. Există un conglomerat de grupări formate din critici proveniţi de pe versantul stângist şi ultra-stângist, ba chiar activist ateu. În general, percepţia acestora despre BOR şi despre Biserică adună o sumă de inexactităţi şi de prejudecăţi.
Repet, de ce ar fi asta o problemă? Dacă este legitimă critica, este invalid argumentul numai că “am identificat” direcţia din care vin a
