Sfidînd criza şi pesimismul generalizat, între 28 şi 30 octombrie s-a desfăşurat cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti, festival ce îşi propune şi reuşeşte în fiecare an „să rescrie harta culturală a Europei“, prin aducerea laolaltă a unor scriitori valoroşi, aparţinînd unor culturi diferite, angajaţi, însă, într-o interogaţie comună şi continuă asupra posibilităţii literaturii de a ne revela mai bine lumea şi, de ce nu, de a-i face critica. Şi în acest al treilea an, cel mai puţin prietenos economic, scriitori excepţionali şi cărţi admirabile şi-au dat întîlnire cu cititorii, graţie iniţiativei şi consecvenţei cu care Bogdan-Alexandru Stănescu, Oana Boca-Stănescu şi Vasile Ernu au transformat Bucureştiul într-un centru cultural. Imaginea de ansamblu a eforturilor depuse pentru a transforma România, timp de trei zile, într-un reper pe harta diversităţii culturale europene, atunci cînd fondurile şi problemele de organizare nu sînt obiectivul unei politici culturale naţionale, este sugerată foarte plastic de Bogdan-Alexandru Stănescu, preşedintele festivalului: „De multe ori avem senzaţia că vrem să ajustăm un uriaş pe un pat al lui Procust înţepenit sau să tragem cu patru cămile de membrele unui pitic pentru a-l suprapune idealurilor noastre“. Anul acesta, cei care au fost prezenţi la Clubul Muzeului Ţăranului Român au putut să-i vadă, să-i asculte şi să le pună întrebări unora dintre cei mai importanţi scriitori români ai momentului – Varujan Vosganian, Petru Cimpoeşu, Cristian Teodorescu, Ovidiu Nimigean, Dan Sociu şi Adriana Babeţi, dar şi scriitorului maghiar născut in Transilvania – Ádám Bodor, tînărului Ognjen Spahiç din Muntenegru şi uneia dintre cele mai importante scriitoare ale lumii – Dubravka Ugresic, scriitoare născută în Croaţia, dar stabilită în Olanda, supranumită de presa naţională croată „Vrăjitoarea