Hagi Lăcătuş (14 ani) este un puşti fermecător care îşi câştigă existenţa cu vânzând trandafiri roşii în Centrul Vechi al Capitalei. Hagi are o poveste de viaţă ruptă parcă dintr-un film în care banii sunt puţini, neajunsurile mari, dar speranţa pentru o viaţă mai bună este uriaşă.
În fiecare zi, după ce-şi termină temele, Hagi îşi aranjează freza cu apă, se parfumează, îşi ia buchetele de trandafiri şi porneşte la treabă. Pe Hagi îl găseşti seara printre mesele teraselor din Centrul Istoric, ademenind clienţii cu câte un trandafir roşu parfumat. Cu banii câştigaţi îşi întreţine familia: mama şi cei nouă fraţi.
Locuieşte într-o casă din buricul Capitalei, acolo unde împarte cu cei nouă fraţi ai săi doar două camere, însumând câţiva metri pătraţi. Casa a ocupat-o fără acte, iar acum sunt la un pas de a rămâne pe stradă. În fiecare zi, îi vizitează executorii judecătoreşti, iar familia lui Hagi ştie că din clipă în clipă poate ajunge sub cerul liber.
Fără geamuri, fără apă, fără bani sau căldură, învelit într-o ambiţie uriaşă de a-şi depăşi condiţia, Hagi munceşte de trei ani, în Centrul Vechi al Capitalei, folosindu-se de şarmul său debordant, iar atunci când nu este la muncă se află într-una dintre băncile şcolii la care învaţă. Este abia în clasa a IV-a.
Un zâmbet în colţul gurii, o sprânceană ridicată uşor şi o freză „meseriaşă” făcută de un stilist priceput, aceasta este cheia succesului garantat în meseria de vânzător ambulant de flori. Şi nu orice fel de flori, trandafiri roşii pe care îi poartă pe braţele mici, dar obişnuite cu greutăţile vieţii şi ale buchetelor enorme de trandafiri sângerii.
Lecţie de zâmbete printre ruine
Banii pe care-i câştigă din vânzarea florilor sunt singura sursă de venit a familiei, una numeroasă, compusă din câţiva micuţi care vor mereu haine, jucării, mâncare. Hagi este stâlpul de bază al familiei
