Traian Cristea colindă ţara de 40 ani pentru a asigura un trai decent familiei vânzând obiecte din lemn pe care le lucrează manual. Bărbatul nu se împacă cu gândul că moţii nu mai primesc drepturile pe care legea le dă fiecărui locuitor din Apuseni.

Traian Cristea poartă cu el, pe lângă actul de identitatea, carnetul de moţ care speră să îi aducă cândva drepturile ce i se cuvin. „Astăzi carnetul ăsta nu mai valorează nimic. Dar, în urmă cu 10-15 ani, prin 1996, plecam cu el prin toată ţara şi era ca o dovadă că suntem moţi, comercianţi care vindeam din ceea ce produceam. Am bătut ţara în lung şi în lat. Plecam cu obiecte din lemn pe care le făceam eu şi pe care le vindeam sau mergeam să repar butoaie. Dacă le arătam carnetul de moţ, lumea avea încredere că produsele erau de cea mai bună calitate la fel ca şi omul“, a povestit Traian Cristea.

Prin anii ’40 acest carnet era mândria moţilor. „Făceam negustorie şi atunci. Plecam câte 3-4 căruţe cu cherestea şi mere pe care le vindeam în sud. Cumpăram pe bani cereale care la noi în zonă nu se făceau. Arătam carnetul de moţ, iar lumea ne respecta. Ştiau că au de-a face cu oameni de caracter din Apuseni“, a spus Vasile Sicoe, 82 ani.

Taxe plătite integral

Astăzi lucrurile s-au schimbat. În timp carnetul de moţ şi-a pierdut valoarea, iar cei care în mod firesc şi legal ar trebui să beneficieze de nişte drepturi cum este scutirea de taxă în pieţe, reduceri la transportul cu trenul sau reduceri la materialul lemnos, plătesc în rând cu orăşenii. „Vin la piaţă în Alba Iulia doar în postul Paştelui (mai puţin peste vară) ca să vând obiectele din lemn pe care le-am confecţionat peste iarnă. Port cu mine carnetul de moţ pentru că legea spune că sunt scutit de taxă, dar nimeni nu mai ţine cont de asta. Plătesc în rând cu ceilalţi pieţari“, a spus moţul din Avram Iancu.

„Până acum 10 a