Din ciclul "ţara arde şi baba se piaptănă la propriu", astăzi vă prezentăm deschiderea unui nou salon de coafură al garsonului Loran Turet. Pentru antelectoalii pasionaţi de basculantele cu autosaşiu şi dumperele articulate, folosite în condiţii grele, de şantier, subliniez că omul ăsta cu nume de boală nu e decât un băiat care tunde.
Evenimentul nu a fost cine-ştie-ce de capul lui, dar a purtat în titlu substantivul "chocolat" (repete avec moa: şo-co-la, ancor iun foa: şo-co-la, egzactamanan, vuzet tre antelijant), deci care am intuit că se voia ceva apetisant, sexy, de o inocenţă senzuală şi vinovată. Am simţit bine? Io crecă oui.
Am fost şi eu prezentă acolo, dar doar cu trupul, aşa că, sincer, nu pot să spun decât că am văzut foarte mulţi băieţi frumoşi. Ei mergeau foarte atent, să nu se spargă. Aveau unghiile făcute şi părul proaspăt vopsit în nuanţe de trend. Probabil că erau daţi cu L'Oréal, că altceva nu-mi imaginez c-ar putea să le suporte capu'. Unul dintre ei mi-a plăcut în mod deosebit, pentru că avea o freză bestială, un fel de urban punk cu aspect astronomic, foarte versatil şi interesant, care subliniază trăsăturile unei personalităţi fragile, dar totuşi dure, care găseşte în ea puterea de a merge mai departe, în pofida unor evenimente care, poate, la un moment dat, l-au marcat pe purtătorul ei într-un fel sau, poate, altul. Nu înţeleg ce vreau să spun. Sunt sigură însă că un astfel de tip nu te-ar putea salva de la înec de teamă să nu-şi strice freza. Foarte mulţi pirpirei cu plete blonde, plimbându-se în spatele unui pahar cu suc cu E-uri. Mai inteligente, doamnele nu se prea arată. Bravo lor. O bilă albă de la mine, dacă au ce face cu ea.
Manechine imense (şi vii!) erau expuse la intrarea în micul salon. Aveau ceva roşu dat pe piele şi o coafură. Adică, bineînţeles că aveau o coafură, toţi avem o coafură. Decât că