Mircea Cărtărescu: „Liberalii care merg pe mâna lui Crin Antonescu vor sfârşi prin a-şi muşca propriile mâini”. Sursa: Mediafax

Ani de zile acest om a ars gazul prin parlament (în măsura în care a dat pe-acolo) atins de o abulie absolută în ceea ce priveşte binele public. Nici o iniţiativă, nici o dovadă că parlamentarul liberal Crin Antonescu a existat.

Alegerea sa în fruntea partidului a fost conjuncturală, foarte asemănătoare cu alegerea recentă a lui Ponta la PSD: după o guvernare dezastruoasă, Tăriceanu nu mai putea rămâne la şefia PNL, aşa încât patronul Patriciu a scos un nume proaspăt la înaintare. Pentru liberalii care nu mai doreau imixtiunea afacerismului în politică şi care detestau cârdăşia cu PSD din timpul guvernării Tăriceanu, Crin Antonescu a fost o nouă dezamăgire.

Capra sare masa, iada sare casa, se zice. Orice am spune despre el, nu ni l-am putea închipui pe Tăriceanu făcând schimb de tricouri cu Geoană în noaptea fatală a recentelor alegeri prezidenţiale, îmbrăţişîndu-se frăţeşte cu duşmanul, îndemnându-şi alegătorii să voteze în turul doi cu acesta.

Mulţi îl numeau pe fostul prim-ministru „Trădiceanu”: cum îl vor numi acum pe Antonescu? Exact acei oameni care nu încetează să-l numească pe Băsescu tiran, fără argumente care să nu fie insuflate de ură (căci Băsescu, în timpul precedentului mandat, a fost mai curând tiranizat el însuşi de mediile dezlănţuite şi de parlamentul care a tot încercat să-l debarce), sunt cei care nu văd tiranul în curs de constituire în persoana lui Crin Antonescu.

Cei doi fraţi de cruce din perioada alegerilor, Geoană şi Antonescu, dacă au ceva în comun, este colosala lor voinţă de putere. În cazul lui Geoană, ambiţia lui nemăsurată s-a lovit de alte ambiţii, ale unor personaje din PSD de cu totul altă anvergură. Iliescu şi-a luat prin Ponta o revanşă zdro